un lant de perle

 

              Intr-un sir nemarginit de zale pe care sunt nevoita sa-l parcurg imi pun intrebarea ce s-ar intampla daca una din zalele lantului infinit s-ar rupe?  sa alerg cat mai repede sa o pot prinde sau sa alerg  spre locul de unde am plecat?
              Imi intorc capul…o parte din mine doreste sa continue cealalta parte ma indeamna sa ma intorc,insa as pierde tot…amintirile,identitatea…asa ca voi merge inainte!
              Oare ce voi gasi? o alta lume sau ma voi pierde definitiv in necunoscut asa cum s-ar fi intamplat daca m-as fi intors la origini?
               Am ajuns in dreptul ei- ma opresc,respir adanc…o lacrima rece imi uda obrazul cald,imi intorc capul..imi acopar ochii si pasesc. O  lumina puternica imi cuprinde tot corpul,un fior rece ce porneste din crestetul capului pana la degetele piciorului drept!(de ce tocmai piciorul drept?  cu dreptul pornim in viata… insa cati pasesc cu dreptul cand vad multimea  continuand  cu  stangul?).
               Imi e frica sa deschid ochii,imi e teama sa ma misc, imi e teama sa vorbesc…imi e teama de tot pana si de mine. Intr-un moment de curaj nebun  deschid ochii…e liniste, nici macar bataia inimii mele nu o aud..poate s-a oprit? nu, doar  trebuie sa merg mai departe!  
               In jurul meu este…ce ar trebui sa fie?  posibil aceeasi lume in care m-am nascut ,am crescut, inca respir, inca ii consum din energie…totul a fost un vis?
              Am invatat sa ridic ochii spre cer atunci cand ploua sa stiu daca imi iau umbrela. 
             Cu cat intunericul este mai adanc cu atat lumina va fi mai greu de gasit… si ma voi intoarce la origini!

  
 

 

 

kamelot

korn-open up

alter bridge-watch over you

february rush(jem-24)

Mici picaturi intr-o mare de nimicuri.
Asa incepe ziua mea.
Plec din linistea casei si gasesc o gloata de oameni teleghidati care ar fi in stare sa te calce in picioare pentru un scaun in metrou,insa eu sunt rupta de realitate,ascult muzica si zbor catre alte lumi,in care ma regasesc si stiu ca sunt  cea care zbor.

Prima picatura cazuta intr-o mare de minciuni,mi-am ales un timp incorect in care sa aterizez.Timpul nu ma asteapta,nici eu nu il astept pe el..nimeni nu asteapta pe nimeni.

Aici trebuie sa inveti sa plangi,sa ajungi sa cerni picaturile din mare si sa ramana deasupra in spuma marii,sa ma lovesc puternic de tarm si sa ma trezesc realizand de ce am ales aceasta lume.

Intrebarea este:eu vreau lumea asta insa ea ma accepta?

Ascult muzica si ma trezesc in fata liceului…e clar,timpul trece pe langa mine.

intre doua zari

Ma simt plutind intr-un castel de ape.
Ma simt innecata intr-un castel de nisip.
Ma simt…plangand intr-o lume care nu-i a mea.
Ma simt fluida intr-o lume solida.
Ma simt solida intr-o lume gazoasa si ma fac vinovata ca-l respir.

Printre atatea sentimente si stari,simt ca ma sufoc si rabufnesc.
Rafala de vant ce vine spre mine ma va lua cu ea,ce voi face intre timp:       *** imi voi plange destinul  ca s-a decis sa-mi taie norocul intr-un moment in care am reusit sa il vad-un gand trecator,prin soare,ce ma face sa inchid ochii.Ma orbeste.Il pierd iar,iar…m-am saturat de masina asta a timpului,de cate ori ma intorc gaseste alta situatie sa-l smulga din mana mea.
               ***voi spune “imi pare rau” ca n-am avut curajul sa-i vorbesc  cand era momentul si l-am lasat sa treaca pe langa mine,iar in spate sa ma innec in lacrimi.
Acum ca toate s-au acumulat,ce poate opri valul de praf sa ma smulga din lumea asta? Ce ma poate determina pe mine sa raman aici? eu voi plange dupa el,ii voi multumii destinului ca imi sare in ajutor…       
                                          

Pana la urma ce tot ma framant,oare nu vezi ca se tot repeta aceeasi blestemata poveste?
Oglinda imi este martorul,ea imi este salvator si las valul sa ma paraseasca iubindu-l si neuitand ca m-a ajutat cumva sa raman aici din propria mea decizie.
Unde este “aici”? Aici este oriunde cum oriunde este niciunde.
Cine este el? asa cum cine sunt eu?
Unde este el? El nu exista,el este doar clona mea.Insa oare cine crede asta?   
 

inca o sansa?

            Amorul meu de plumb,sufar atat de tare cand te vad in departare..of,inima mea se ofileste si bate din ce in ce mai putin pe zi ce trece…tu nu imi vorbesti,ma sting usor,usor…ca o frunza in adierea vantului ma plimb in jurul tau si tu nu ma vezi,nu vrei sa-mi soptesti nimic.Oare s-au terminat cuvintele tocmai la mine?

             Amorul meu de plumb,atarna greu si nu-l mai pot cara.Simt nevoia sa urlu de furie si de regret ca nu am avut curajul sa-ti spun cat de mult te urasc.

         Amorul meu de plumb,cum m-ai facut sa urasc? Dezamageste-ma sa te uit mai repede si fara regret!

          Amorul meu de plumb este de fapt gandul  care nu ma mai impaca,il resping desi stiu ca face parte din mine-ma privesc in oglinda si nu stiu cine este in interiorul meu -o existenta materiala,efemera si acra ca visina in parga.

          Nu am sa te uit niciodata.De ce ma privesti asa? te-am acceptat -am avut curajul sa te primesc in fiinta mea,amor dulce de primavara pus intr-o cireasa amara.

         Zambesc,plang…nici eu nu mai stiu ce fac…Si daca oglinda se sparge?

         

         

De toamna…

           Astazi te-am cautat printre frunzele pierdute, ieri m-am uitat pe geamul clasei si nu te-am zarit in gramada asezata la poalele teiului meu, acum cateva zile nici nu stiam de existenta ta si tu trecand prin fata mea  si asezandu-te pe umarul meu…cineva a plans.
           Acum mi-e dor de tine, simt puternic si infrigurat fiecare minut cand ma gandesc ca nu te vad-o,frunza mea!
           In caderea ta lina,privirea mi-ai atras ,in gandul tau era imaginea mea-n oglinda si tematoare te-ai asezat pe umarul meu.

Casa cu fluturi(III)

Schimbarea naste iar schimbare,
Dar calatorul coplesit
Respira-adanc,cu usurare
Cand firu-ajunge la sfarsit.
Neasteptat taciunele se-aprinde,
Caldura si lumina raspandeste:
Intr-o-ncapere fara umbre
Flacaul nostru se trezeste
Punand taciunele in vatra
Se-ntoarce simplu si zambeste
“Privesc la casa mult visata!”
In sine se marturiseste.
In dreapta lui ceasornicele toate
Ce-ar trebui sa fie marturii
Au limbile sucite si-nnodate
Si unele-s-devreme,iar altele tarzii.
Doar Soarele si Luna pot patrunde
Masura timpului ce-l retraieste;
Cand linistea in preajma naste unde
E fericit si simte ca pluteste.
De cate ori se lumineaza
Tacut…,la pas…senin porneste
Prin lumea calda ce vibreaza
Chiar de stapanul nu vorbeste.
Pe un culoar cu amintiri paseste
Prin pulbere de flori si frunze-
E multumit c-aici se regaseste
Afabil colectionar de panze.

In camera regretelor asaza
O noua carte de franturi alese,
Apoi asteapta rabdator sa iasa
Paianjenul care iluzii tese.
Se-mbata iar de prin gradina
Cu-aroma florilor mirese,
Isi ia aghiasma din fantana
Si seva de prin ramurile dese.
Cu capul aplecat,pazit de ganduri
Imaginandu-si unicul sarut
Se adanceste-n somn de fluturi
Visand discret la noul inceput.

Casa cu fluturi(II)

Cand timpul lui se stinse-n noapte
Simti pamantul sub picioare
Si Luna-l indruma din soapte
Spre-o casa cu zidiri domoale.
O scara din gateje, ‘nconjurata
De-o dara de lumina orbitoare-
Parca de nimenea urcata!-
Din stanga-i aparu ispititoare.
In capul scarii-o usa se desface
In doua parti,spre doua cai ciudate;
Ca pragul casei fara griji sa-l calce
Flacaul o-ncearca de mai aproape.
Izbit in nari de-o adiere calda,
Un zvon de liniste tulburatoare,
Isi ascuti auzul ca o prada
Ce calea si-a ales la intamplare.
Pasi discret taind necunoscutul
Iscand cu mersu-i colburi lucitoare;
In sovaiala lui uita cu totul,
De ghemul atarnat la cingatoare.
Eliberat din frageda stransoare
Acesta pe podele navaleste-
Ca-i semn divin,nu intamplare,
Baiatul nu se indoieste.
El firul sforii il urmeaza,
Cu trup si gand calatoreste
Si calea brusc se ingusteaza
Si inc-o data se largeste.