E ziua Z, o zi din viata unui elev in costumul de zeghe,la faccultate.elev eminent, arestat de gabori, detinut politic.
Eu,borfas si semidoct,coleg de camera cu “Initiatul”,asa ii spun, geniu e prea mult;aia se nasc o data la 100 ani si soarta ii arunca uneori tot la mititica; vin gaborii,e ziua Z si “Initiatul’ vorbeste gainarilor si springarilor intro limba cunoscuta de el.
Frigul de celula imi patrunde in oase, lacrimile s-au transformat in flori de cristal pe obrazul palid.Sticletii l-au ras; o raza de soare patrunde printre gratii si “Initiatul’ vorbeste smenarilor” Mai am un singur dor/ Sa ma lasati sa mor…”;”Ce spune oare?”, gandeste gainarul, se juca asa cum facea si dincolo de gratii. Pentru prostimea din CC al PCR, era un pericol, era un elev eminent cu gandul sa devina un biet profesor de limba romana, sa predea cui? borfasilor. Si geniul; din el vorbea:”mai baieti, camera asta e “Casa cu molii”.Voi stiti de “Cartea nuntii”.”Ce nebun!”, gandeau ceilalti, dar eu, semidoctul il intelegeam, traia din pasiunea lui,literatura.Moliile erau gaborii, ii tocasera hainele saracacioase,dar curate.L-au topit,doar era ziua Z. “ce bine de Dinescu!”, se aude o voce tremurandain celula plumburie, e urmarit la domiciliu, dar eu ce fac parte inca din “Lumea necuvantatoarelor” a lui Arghezi, sunt in costum de zeghe.Cativa springari trag oblonul, urmeaza sa dea raportul sticletilor.Eu sunt victima unui furt de materie cenusie si imi vine in cap cel mai relevant vers al literaturii romane” Nu credeam sa invat a muri vreodata”. E ziua Z,dar mintea intra in transcedental, alerg cu sufletul langa cei dragi, materia ramane in celula de la mititica,raman o mireasa in “casa cu molii” si sfarsesc prin a spune multimii in costum de zeghe ” Atunci cand ti-a mai ramas ceva de facut considera ca n-ai facut nimic!”