Viata
Am obosit,mi-e sufletul morbid
Si nu mai pot sa scriu
Si nu mai pot trai
Caci oamenii fara poezie
Au sufletul morbid.
Un gand frivol ce ma trimite in haos
Am obosit si nu mai pot sa scriu,
Si lumea nu ma vede,si nu crede
Ca eu cu totul ma dedic
Am obosit,dar gust si poezie
Si lumii intregi eu ma dedic
Cu suflet,cu iubire
Dar nimeni nu ma va intelege
Sunt tanar,am obosit,dar gust si poezie
Si lumea-ntreaga ce ma stie
Viata,am obosit.
decembrie 28, 2007 la 8:31 pm
Poate că oboseala e un semn cum că ar trebui să ne oprim puţin să revizuim ceva?
decembrie 28, 2007 la 8:35 pm
Am vrut sa spun adevarul si am obosit;intr-un timp am decis sa ma opresc,dar m-am uitat la cei din jur si am zis ca nu merita si merg mai departe chiar si asa obosita.Poate ca asa e viata,o oboseala continua,dar intra-adevar oboseala e un semn de intrebare.
decembrie 29, 2007 la 9:17 am
Viata e ceva ce ne leaga. imi plac fulgii care mai cad aici la tine. Hei unde ma duci? e frumos. un vin fiert si gata.. am tot ce imi doresc. oamenii care nu simt poezia sunt niste stane de piatra. istoria lor e una usoara. noi restul , traim mai mult!
decembrie 29, 2007 la 1:45 pm
poate traim mai mult ca oferim oamenilor ceea ce este frumos(uneori chiar si viata-pare un pic exagerat dar…)
decembrie 29, 2007 la 4:55 pm
oferim.
ianuarie 6, 2008 la 5:03 pm
adesea noi oferim mai mult decat sa primim…
ianuarie 6, 2008 la 5:38 pm
asa este,viata e un va-et-vient-primim ce ni se da important e ca oferim
ianuarie 25, 2008 la 2:42 pm
auzi, serios, da ce ai facut pana acum in viata de ai obosit? viata e frumoasa si trebuie traita
ianuarie 25, 2008 la 2:46 pm
am obosit sa le spun oamenilor ca am dreptate si nu vor sa vada;nu pot sa spun ca sunt omul perfect,dar incerc sa fac lucrurile cat se poate de bine.Eu muncesc foarte mult pentru dreptate si altii obtin mult prea usor.
martie 1, 2008 la 3:27 pm
nu trebuie sa obosim, nu avem timp pt asta in aceasta viata.