Au fost doi si a ramas unul…

As vrea sa smulg tristetea din mine,insa as mai sti sa zambesc fara ea?

As vrea sa rup tristetea ce-mi inclesteaza vocea,insa as mai sti sa tip sa ma trezesc din somn?

Copilul din mine vorbeste,si cum neastamparat ce este…niciodata nu vrea sa faca cum il sfatuiesc.

Neglijent,el iese din “cochilia” lui si se bucura de falsa libertate,insa pentru cat timp?

Pe strada mea se plimba un copil,il simt asa aproape,insa e atat de departe-cred ca sunt eu…eu sunt aici,el e acolo…il las sa se plimbe,oricum strada mea e cu sens unic.

Un gand-copil face slalom printre celalalte ganduri…vrea sa ajunga primul,insa e atat de neobisnuit acest gand-copil…il las sa simta cum e sa fi in centrul atentiei.Probabil a venit zburand de la cineva si s-a oprit ratacit la mine.

Copilul din mine este fericit,insa pentru cat timp?

Zburda printre flori,este fericit…tipa,alearga,rade-parca il aud,este aici langa mine,atat de aproape incat pot sa-l mangai si totusi eu sunt aici,el e acolo.A cules cateva flori,oare pentru cine?(nu mai are cum sa se intoarca pe strada mea)

Plange in ploaie pe tunete si fulgere,merge descult,alearga…isi continua drumul.

Copilul din mine este singur,ii place…insa pentru cat timp?

Pe muntele rece,descult si obosit vrea sa atinga varful.Ce varf?

Se simte singur,insa nu renunta;ploaia,copacii,intunericul infricosator sunt capcanele mele pentru copilul ce ma parasise.Vrea sa se simta invingator si nu renunta,florile sunt in mana lui…ajunge in varf,stie sa tipe, stie sa planga si ma striga:” …am plecat,lasa-ma din nou sa fiu copilul din tine,nu vreau sa mai ratacesc in falsa libertate,intr-o singuratate sarata,lasa-ma sa ma intorc…”

Ma iert pe mine…eu aici,tu acolo…tu aici,eu aici.

Tristetea revine,voi sti sa zambesc.

Antiteza

E atat de frumos sa faci ce-ti place,sa razi cand te simti multumit de un lucru pe care il faci singur,pe propriile puteri.

E atat de frumos sa faci pe altcineva fericit,un zambet printre valurile de lacrimi din ochii de gheata-topesc raceala din tine.

E atat de frumos sa te transformi in acelasi timp cu natura,sa-i simti aerul curat,linistea tulburatoare,frica senina.

E atat de frumos sa iti simti mana in apa marii atat de rece,atat de nelinistita si totusi atat de calma-un amestec de stari neintelese,parca m-ar descrie.

E atat de frumos sa asculti melodia preferata,sa incepi sa visezi…(la ce? de ce renunt asa usor la un ideal? poate stiam ca e pierdut din momentul cand am inceput sa visez.)

 E atat de frumos sa sti sa scrii pe o foaie idei,ganduri ce reies dintr-un amestec de nelinisti interioare.

E atat de frumos sa sti sa zambesti pentru cel de langa tine atunci cand este nevoie.

E atat de frumos sa oferi celor de langa tine………..insa ce nu e frumos? 

Ganduri dintr-o carte

“A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca”(Emil Cioran)

Nu poti cere vietii fericire,decat o clipa fermecatoare si smulsa pe loc.

Nici vulturul n-ar putea supravietui daca n-ar avea prada.

Nici trandafirul n-ar avea farmec daca nu ar avea spini.

Exista o clipa in viata noastra cand trebuie sa realizam ca nu negatia este singura noastra forma de exprimare.

Sa consideram destinul o mare de amintiri.

Sa consideram amintirile o gramada de nimicuri ce ne face sufletul sa planga,o multime de spini…

Prin gingasia trandafirului mai poti intelege spinii?

Intr-o biblioteca prafuita,intr-un aer greu,intr-o liniste profunda…se aude batand ca intr-o usa ranita frica de a ma apropia de celalalt trandafir -am fost surprinsa ca nu avea spini,m-am gandit ca s-a ofilit asteptand sa reinvie ceva/cineva;sa se simta parfumul in biblioteca parasita.

Vad moliile cum doreau sa ma loveasca si pe mine…au ros tot….lacrimi,fericiri tiparite pe foile cartilor.Oare vor sa roada tot? si cand te gandesti ca nu are spini- poate asa mai simteau si ele durerea.

As vrea sa plec,insa mi se adreseaza o intrebare:

Te iubesti pe tine mai mult decat pe mine?

Daca ma iubesc,te iubesc.

Daca te iubesc,ma iubesc.

De ce te uiti asa la mine?…nu vei vedea decat ceva ofilit,un amestec de litere dintr-o biblioteca roasa de molii…