Antiteza

E atat de frumos sa faci ce-ti place,sa razi cand te simti multumit de un lucru pe care il faci singur,pe propriile puteri.

E atat de frumos sa faci pe altcineva fericit,un zambet printre valurile de lacrimi din ochii de gheata-topesc raceala din tine.

E atat de frumos sa te transformi in acelasi timp cu natura,sa-i simti aerul curat,linistea tulburatoare,frica senina.

E atat de frumos sa iti simti mana in apa marii atat de rece,atat de nelinistita si totusi atat de calma-un amestec de stari neintelese,parca m-ar descrie.

E atat de frumos sa asculti melodia preferata,sa incepi sa visezi…(la ce? de ce renunt asa usor la un ideal? poate stiam ca e pierdut din momentul cand am inceput sa visez.)

 E atat de frumos sa sti sa scrii pe o foaie idei,ganduri ce reies dintr-un amestec de nelinisti interioare.

E atat de frumos sa sti sa zambesti pentru cel de langa tine atunci cand este nevoie.

E atat de frumos sa oferi celor de langa tine………..insa ce nu e frumos?