Niciodata nu va fi la fel

Am fost cuprinsa de viata cotidiana si nu mi-am dat seama cat sunt de trista…acum e prea tarziu; ma uitam la cerul albastru fara sa-mi dau seama ca azi el m-a strigat…e prea tarziu sa spun ca e tarziu.

Un trandafir ofilit fura un zambet fara sa-mi dau seama ca totul e de fapt o iluzie.

Peste tot gasesc lacrimi ce au innecat cerul in mare.

Zbor…ca un vultur pe cerul meu si nu gasesc nimic-nici macar o stea unde sa-mi scriu numele. 

Zbor…ca un vultur pe cerul albastru-ma orbeste si imi e  cald.

Zbor…ca un vultur pe cerul cenusiu-vad o lumina alba,o stea pe care e scris:”Cat te-am cautat!Citeste aceasta scrisoare:
             <<Intr-o lume in care sunt singur,intr-un spatiu prea mic sa te gasesc…exista o clipa pe care nu am reusit sa o recuperez, exista un zambet pe care ieri l-am pierdut…a disparut asa repede ; exista o constiinta care nu ma lasa sa respir,nu ma lasa sa plang…nu ma pot misca,sunt sclavul umil al gandului.
                  Pe strada am impresia ca mereu te vad venind…>>”

O scrisoare in care nu imi apare numele,o stea care pretinde ca ma cunoaste.Eu nu stiu pe nimeni si nimic,sunt doar eu…un vultur.