Casa cu fluturi (I)

Un tanar muritor,odata,
Lang-o fantan-a poposit
Si nestiind ca este blestemata
Placutul chip si-a oglindit.
In jur orice porniri viclene
De-atunci mereu a deslusit
Si de-adevarurile grele
El s-a lasat ademenit.
Marsava,falsa marturie,
Ipocrizie,lasitate,
Le distrugea fara sa stie…
Si-ajunge pizmuit sa fie
Fiindca lupta pentru dreptate.
Si fiecare rau in pieptu-i
Sadea dureri mistuitoare,
Fiecare rand de lacrimi
Puterea-i fereca mai tare.
Sa uite de asa povara
Se insoti curand cu vantul,
Dorind sa ajunga intr-o tara
De unde a fugit cuvantul.
Rosti in zbor o rugaciune
Si ingerii il ascultara:
Primi-intr-o mana un taciune
Si in celalalt un ghem de sfoara.

-urmeaza partea a2a-