inca o sansa?

            Amorul meu de plumb,sufar atat de tare cand te vad in departare..of,inima mea se ofileste si bate din ce in ce mai putin pe zi ce trece…tu nu imi vorbesti,ma sting usor,usor…ca o frunza in adierea vantului ma plimb in jurul tau si tu nu ma vezi,nu vrei sa-mi soptesti nimic.Oare s-au terminat cuvintele tocmai la mine?

             Amorul meu de plumb,atarna greu si nu-l mai pot cara.Simt nevoia sa urlu de furie si de regret ca nu am avut curajul sa-ti spun cat de mult te urasc.

         Amorul meu de plumb,cum m-ai facut sa urasc? Dezamageste-ma sa te uit mai repede si fara regret!

          Amorul meu de plumb este de fapt gandul  care nu ma mai impaca,il resping desi stiu ca face parte din mine-ma privesc in oglinda si nu stiu cine este in interiorul meu -o existenta materiala,efemera si acra ca visina in parga.

          Nu am sa te uit niciodata.De ce ma privesti asa? te-am acceptat -am avut curajul sa te primesc in fiinta mea,amor dulce de primavara pus intr-o cireasa amara.

         Zambesc,plang…nici eu nu mai stiu ce fac…Si daca oglinda se sparge?

         

         

De toamna…

           Astazi te-am cautat printre frunzele pierdute, ieri m-am uitat pe geamul clasei si nu te-am zarit in gramada asezata la poalele teiului meu, acum cateva zile nici nu stiam de existenta ta si tu trecand prin fata mea  si asezandu-te pe umarul meu…cineva a plans.
           Acum mi-e dor de tine, simt puternic si infrigurat fiecare minut cand ma gandesc ca nu te vad-o,frunza mea!
           In caderea ta lina,privirea mi-ai atras ,in gandul tau era imaginea mea-n oglinda si tematoare te-ai asezat pe umarul meu.