intre doua zari

Ma simt plutind intr-un castel de ape.
Ma simt innecata intr-un castel de nisip.
Ma simt…plangand intr-o lume care nu-i a mea.
Ma simt fluida intr-o lume solida.
Ma simt solida intr-o lume gazoasa si ma fac vinovata ca-l respir.

Printre atatea sentimente si stari,simt ca ma sufoc si rabufnesc.
Rafala de vant ce vine spre mine ma va lua cu ea,ce voi face intre timp:       *** imi voi plange destinul  ca s-a decis sa-mi taie norocul intr-un moment in care am reusit sa il vad-un gand trecator,prin soare,ce ma face sa inchid ochii.Ma orbeste.Il pierd iar,iar…m-am saturat de masina asta a timpului,de cate ori ma intorc gaseste alta situatie sa-l smulga din mana mea.
               ***voi spune “imi pare rau” ca n-am avut curajul sa-i vorbesc  cand era momentul si l-am lasat sa treaca pe langa mine,iar in spate sa ma innec in lacrimi.
Acum ca toate s-au acumulat,ce poate opri valul de praf sa ma smulga din lumea asta? Ce ma poate determina pe mine sa raman aici? eu voi plange dupa el,ii voi multumii destinului ca imi sare in ajutor…       
                                          

Pana la urma ce tot ma framant,oare nu vezi ca se tot repeta aceeasi blestemata poveste?
Oglinda imi este martorul,ea imi este salvator si las valul sa ma paraseasca iubindu-l si neuitand ca m-a ajutat cumva sa raman aici din propria mea decizie.
Unde este “aici”? Aici este oriunde cum oriunde este niciunde.
Cine este el? asa cum cine sunt eu?
Unde este el? El nu exista,el este doar clona mea.Insa oare cine crede asta?