In haina ta imaculata
Ai pustiit din nou padurea,
N-ai acordat o clipa de ragaz,
Fiintelor care ti-au iesit in cale.
Supusi in calea ta au fost,
Si codrul,ce ti-a luminat cararea
Si apele,ce ti-au scurtat din drum
Si stelele si luna…
Si pomii in genunchi plangeau,
Cerandu-ti tie Zana,indurare.
Iar tu vazandu-te infranta
Pamantul mai rau il inghetai.
Si la privirea ta,stapana-ntregului regat
Ia in brate sufletul meu
Privirea albastra- mi ingheata.
Auzeam cum haitele de lupi
Urlau cerandu-ti indurare.
Nu te-ai clintit din loc, de piatra ai ramas
De mine care iti stau in cale
De codru care te-ar putea intuneca
De ape care ar putea sa te topeasca
Nimic,nimic nu te opera.
As vrea sa vin!
S-alung singuratatea,
Dar tu iubita Zana,
Esti nemuritoare
Iar eu raman in lumea mea.
Si stand la geam
Si cum natura iar plangea
Din nou te auzeam venind,
Tu imi spuneai:”Vei fi nemuritor!”
Iubita Zana,iarna mea
Ramani aici in lumea mea,
Ramai sa fii o muritoare.
Lupii urlau,vestind pustietate
Iar pomii parca tot plangeau
Si Zana mea imaculata…
Ea va ramane tot asa
Nemuritoare,rece…
